Copilărie (o leapsa primită de la Mihai Seba)

Am primit o provocare de la Mihai ( http://tancu23.wordpress.com ), ne ezitînd  nici o clipă, am început să răscolesc cele mai proaspete amintiri din copilărie. Copilărie, şi acum mă confrunt cu unele dezbateri interioare, sunt o copilă … am 17 ani dar sincer nu vreau sa-mi pierd naivitatea şi simplitatea interioară… e mult mai simplu uneori să evadezi într-o lume lipsită de probleme, într-o lume din braţele căreia te-ai rupt de curînd… Vreau să păstrez în arhiva mea sentimentală toate momentele frumoase din anii de copilărie, toate verile pline de zîmbete de rîsete, de iernile reci în care şi cel mai mare ger nu mă oprea în casă, plecam cu fratele care mă dădea cu sania, ne jucam cu bulgării de  zapadă(pe care nu-i făceam bine niciodată 😉 ). Acum că mă gîndesc am avut mulţi prieteni … din cei cu care am copilărit au rămas puţini…unii au plecat, cu alţii crescînd ne-am îndepărtat, mereu apăreauscuze reciproce că au apărut diferite interese( ne amăgeam conştient )dar am şi pătrat o prietenie strînsă, acum îmi fulgeră prin minte un citat de Nichita Stănescu „Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati” cîtă dreptate…sunt uimitoare serile în care ne amintim momentele hazlii petrecute împreuna, cum alergam în curte, cum ne certam de la nimicuri, cum făceam temelia unei prietenii puternice! Acum mi-e dor, îmi amintesc cum petreceam veriile în curte, şi soarele era parcă mai sincer cu noi , nu a trişat niciodată ;). Alergam prin ploaie … acum nu alerg ci mă opresc să ascult cum cad picăturile.Eu … eram aşa mai ascultătoare la mama, şi de mică mereu la joacă, la plimbări  mergeam cu fratele, cu fetele nu prea mă jucam, ţin minte şi acum că aveam puţine prietene dar cu baieţii mă înţelegeam mai bine, ma jucam şi cu maşinuţele şi fotbal am jucat, băteam mingea bine,încă o fază care mi-am amintit-o e jocul de şah, de pe la vre-o 6 anişori mă jucam cu fratele şah, nu-mi plăcea… era ca o pedeapsă pentru mine,dar fiind mai mică nu aveam încotro şi jucam… sincer , jucînd cu el nu am cîştigat niciodată în schimb acum joc bine 🙂 .  Acum cred că nu am izbutit să redau toate emoţiile ce mă străbat, atîtea amintiri… Se pot scrie pagini întregi , copilăria – aici sunt anii de şcoală, primii prieteni, prima cădere, verile la bunici, jocurile frumoase, gîndurile inocente. În suflet toţi suntem nişte copii, inocenţi şi naivi, capricioşi şi neascultători aşa suntem …aşa sunt.

Mihai, mulţumesc mult penru leapsă îti ofer şi eu una, te provoc să scrii un post despre „Ea” dacă vrei în versuri 😉 să scrii despre ea aşa cum o vezi tu, cum ai vazut-o şi cum ai vrea să fie.

Publicitate