Crisalida

Un sistem de oglinzi
înfăşoară
legătura dintre noi
ca o cale ferată
se întinde
amintindu-ne încotro tumblr_m4x1f5FBc11rstyvgo1_500
ne-ndreptăm
încurcîndu-ne pînă la un nod
neîmplinit
din care se prelungesc
cîteva cuvinte
se izbesc de oglinzi
şi se întorc în noi
aproape de coardele vocale
suprimîndu-se
pînă la o aglomerare
de bătăi ritmice
priveşte
devenim un fluture

Anunțuri

***

citeodata imi este dor
s-aprind lampioane de hîrtie in ochii tai
să urmăresc cum se înalţă
cum dispar
cîteodată
de parcă nici n-ar fi existat
în dorul meu
împăturit în doruri
ca un origami
colorat
şi puţin complicat
pentru începători

doar cîteodată

Aştept…

Aştept să te întorci…mi-e dor,  nu cred că ştii, probabil o simţi sau poate nu…  E straniu dar ştiu că ne leagă ceva frumos, şi par atît de ridicolă, îţi scriu fără să înţeleg de ce …dar simt nevoia să-ţi vorbesc. Am nevoie de tine acum, tu , cel ce crezi în mine, în ceea ce scriu, în ceea ce sunt. Ai apărut de curînd în gîndul meu, ştiu că vei citi mai tîrziu monologul meu , sper să descifrezi zîmbetul meu în el… Îţi zîmbesc doar ţie acum, îţi zîmbesc  în cuvinte! Nu am scris de ceva timp, o senzaţie ciudată, o stare dezchilibrata sau poate cea mai mult m-a împiedicat să scriu, să visez în cuvinte cum o făceam deobicei… Acum scriu, îţi scriu ţie, deşi nici nu o ştii…aş vrea să pot desfiinţa depărtările, aş vrea să o pot face pentru tine!!!