toate experi(m)entele se soldeaza cu erori

 

într-o zi

voi fi eu şoarecele de laborator

care va renunţa să se salveze

dintr-un pahar cu apă

 

 

Anunțuri

despre primavara europeană a poeţilor şi nu numai

Am avut bucuria la sfîrşitul lunii aprilie, împreună cu Elena Puiu să fim invitate la un recital poetic, mai exact „Ruperea rîndurilor poetice” cu Mircea V.Ciobanu, cărui îi mulţumesc încă o dată că ne-a găsit potrivite pentru această Primăvară Europeană a Poeţilor.

Elena Puiu- un început proaspăt al recitalului

Elena Puiu- un început proaspăt

iată şi poemul care a deschis şi a dat culoare după-amiezei
verde

încep acest poem
după ce-mi termin ceaiul de mentă
îmi zic
c-aş mai schimba multe
ca şi ceaiul meu
schimbat de ceva vreme
în locul cafelelor cu lapte
M. îmi zice şi nu schimb nimic
că iubeşte ceaiul de mentă
şi că are rău de cafea
nu ştiu dacă vom putea vreodată
să bem împreună ceai de mentă
în seri verzi din ani verzi
şi să ne evaporăm
ca aburii ceaiurilor noastre
doar ciocnindu-ne privirile
la sigur n-aş mai schimba nimic
din această verdeaţă
numai să devină reală
puternic mirositoare a mentă
şi dragoste verde
aştept
mi-aş începe acum poemul
că ceaiul mi-a înverzit şi inima
dar las totul pe mâine
mâine e ziua cînd verdele va ieşi din inima mea
Elena Puiu(tînără debutantă cu placheta de versuri „Mărturisiri Verzi”

Mircea V. Ciobanu: Scriitorii pe care i-am ales au cel puţin două calităţi: a) sunt poeţi foarte buni şi b) îmi plac (http://ziar.jurnal.md/2013/04/19/ruperea-randurilor-in-primavara-poetilor/)
…şi dăcă tot vine vorba de debuturi, unul remarcant este al lui Anatol Grosu- care a citit un poem din Epistola din Filipeni -unul care mi-a placut mult, si sunt sigură nu doar mie…

mă gîndeam acum de ce nu postasem mai înainte poezia „placebo”, dar uite ca acum e ocazia cea mai potrivită, nu am ezitat mult cînd am ales-o pentru recital (e una din poeziile care le simt cel mai aproape acum de mine şi de tot ce însemnă „eu”)

placebo

un efect placebo al recitalului

un efect placebo al recitalului


fiecare sunet este un început
Clau este fericit
sfârşitul lui îşi tace triumful în memorie
amintirea lui e cel mai trist ecou
din viaţa noastră
se aude în scâncetul nostru
suntem fericiţi suntem fericiţi suntem fericiţi
Clau ştie că într-o zi
timpul va dispersa într-un pahar de sticlă
după care se vor desprinde fluturii
de pe lama de ras aruncată în chiuvetă
Clau ştie Clau este fericit
e miezul nopţii
noi trebuie să ţipăm
suntem fericiţi suntem fericiţi suntem fericiţi
suntem ……………………………………………………
într-o zi cu toţii vom şti
cu toţii vom fi
ca şi Clau
întinşi pe coardele vocale
ciocniţi de pereţi
fericiţi

fiecare sunet este un sfârşit
nu este adevărat nu este adevărat
nu poate fi adevărat
Clau este fericit Clau ştie
(poezie ce încheie volumul de debut”Crisalida”
şi care probabil deschide noi încercări de a …)

…şi pentru că nu toate lucrurile sunt pentru a rămîne nespuse, ţin să o felicit pe Elena, şi să mă alătur de bucuria ei pentru locul pe care îl ocupă cărţile noastre în lista nominalizărilor pentru premiile Uniunii Scriitorilor, anul 2012, sectiunea Debut.http://www.timpul.md/articol/nominalizarile-pentru-premiile-uniunii-scriitorilor-din-republica-moldova-pe-anul-2012-43235.html

P.S:Felicitări Dianei Frumosu pentru Strada cu Trandafiri care a ajuns şi ea în lista nominalizărilor!

Clubul poeţilor desculţi

Muzică, pictură, poezie, lume bună -în fapt ar însemna o nouă întrunire a Clubului Poeţilor desculţi 534952_493752264012644_1469140032_n care a avut loc in seara de 12 aprilie la Biblioteca Publică Onisifor Ghibu, am avut bucuria să fiu invitată de către moderatoarea evenimentului-Alexandra Bobu, să citesc poezie. Publicul a avut plăcerea să admire o expoziţie de tablouri semnată de Mihai Gîţu. Nu pot să nu menţionez lucrările sale, care prin jocul cromatic si cel de esenţă ne-au dus spre mit şi ne-au ridicat spre o margine a cerului( cu picturile murale)rafaelean's gardenUna din lucrări o puteti vedea aici – (RAFAELEAN’S GARDEN de Mihai Gîţu ).Spre final Băieţii de la Life Frames împreună Nicolai Munteanu, ne-au îndrăgostit de strunele chitarei. A fost o atmosferă caldă.Si ma bucur că am cunoscut oameni extraordinari.DSCN5784 Eu zic că a fost frumos! Multumiri Alexandrei Bobu, Danielei Herţa, Adrianei Bîtcă pentru că au citit alături de mine, si lui Ronin Terrente pentru îndrăzneală,implicare şi nu în ultimul rînd pentru un recital frumos! La cît mai multe întruniri pline de lumină!

până la

un scaun
ne leagănă oasele
se lipesc braţele noastre
concresc în unul singur
suntem doi siamezi
pentru câteva clipe
ani buni
ne tot ‘nfrăţim
împărţind aceiaşi
nervi
trec prin noi
aceleaşi mănuşi
le purtăm pe rând
când e frig
ne lipim şi mai mult
până la…………tumblr_mbhr9z0wFm1qju13ao2_500

si pentru suflet
cîteva note muzicale-uNick & Mark

efectul fluturelui

În data de 8 februarie,în incinta Bibliotecii Publice „Onisifor Ghibu”,a avut loc lansarea cărţii de debut –Crisalida-manuscrisul a fost declarat câştigator de către juriu(criticul literar Lucia Ţurcanu,poetele Călina Trifan şi Aurelia Borzin) în cadrul Concursului Naţional de Creaţie Literară Iulia Hasdeu, ed.XIV-A, Chişinău, desfăşurat de către revista Clipa.

сканирование0003

respir(ă)

pînă la coaste
se întinde
stadiul larvar al disperării
pînă aproape de miez
se strecoară
cel mai dureros jurămînt
dicolo
e doar o clipă
respiră
IMG_35
IMG_45
IMG_142
Un debut al hemoragiilor înflorite, al (pseudo)singurătăţilor în care pînă şi fluturii încearcă să facă echilibristică.
Să vedem ce urmează…

Schimbări

schimbări

de mâine ne mutăm într-o ladă cu piersici
să legănăm păpuşi din petece răsucite în jurul unui ciocan
le vom cânta de noapte bună dis-de-dimineaţă
ca să viseze mai mult despre cum e să fii om
tumblr_mblttp0Fio1rumhwno1_500când nu e voie
se sting fluturi
înfloresc hemoragii chiar dacă

de mâine ne mutăm

Crisalida

Un sistem de oglinzi
înfăşoară
legătura dintre noi
ca o cale ferată
se întinde
amintindu-ne încotro tumblr_m4x1f5FBc11rstyvgo1_500
ne-ndreptăm
încurcîndu-ne pînă la un nod
neîmplinit
din care se prelungesc
cîteva cuvinte
se izbesc de oglinzi
şi se întorc în noi
aproape de coardele vocale
suprimîndu-se
pînă la o aglomerare
de bătăi ritmice
priveşte
devenim un fluture

Poemul lui M

numărătoarea a început de la doi
Ei spun că va sfîrşi
la capătul infinitului

dar M nu crede ce spun oamenii
de cînd poeţii
i-au dactilografiat dragostea

el şi-a făcut un iglu
departe de iarna inimilor împăcate
îşi muşcă plămînii
în timpul solstiţiului
căutînd note de subsol pentru suflet

aşezat turceşte
îşi caută masa de operaţii
în mozaicul de pe pereţi
refuzînd anestezia
îşi adună iubirile în cornee
se lasă îmbrîncit de adevărul lor
asemenea clipe amintindu-i de Ea
şi de cei care au depăşit ficţiunea

M îşi caută vindecare
făcînd seara
ikebane pentru Ea
silabisind tăceri pentru Ei
şi poate într-o zi
vor ieşi fluturii din larvele de gheaţă
amintindu-i
cum a crescut capătul infinitlui
sub cearşaful lor
lăsînd poezia gravidă
pentru nouă luni

Pentru ca ei sa înteleaga de ce zîmbesc

lasă vrăbiile să facă acrobaţii
pe sirma de rufe
şi mută-ţi ochii mai aproape de mine.

cînd va termina de lătrat maidanezul
de la colţ, să ştii că toată dragostea
noastră se va strecura în iarbă,
mai aproape de greieri şi fluturi albaştri
poate va înghiţi coleoptere
nu mai ştiu…
ştiu doar că vom uita luna în ea
ca să n-o fure vre-un regizor,
în filmul său de scurt metraj,
încercînd să explice lumii cum se iubesc
sălbatec petalele de flori rupte şi azvîrlite
pe cearşafuri în hotelele de-o noapte.

n-a fost nimic,
decît frica că iubim prea mult
şi poate mierea e prea dulce iar noi
ne certăm la fiecare răsărit încercînd,
din nou şi din nou ,
să legăm cu noduri multe ceea
ce nu a existat pînă acum,
ca doi proşti
care nu ţin minte cînd eclipsa
şi-a născut poemul,
deşi la botez am fost amîndoi
şi ne-am rugat pentru cuvînt şi pentru
lumea care nu mai crede
decît în panouri de publicitate,
de parcă viaţa-ar avea culcuş
în ecranul televizorului!?

trebuia
să chemăm ursitoarele cînd ne-am născut
să iubim, dar eram prea ocupaţi
să găsim luna şi
fluturii albaştri din pîntecul mamei.
deşi nu ne-am cunoscut niciodată
eu mai păstrez şi acum versurile tale
printre firele de praf din bibliotecă.
le citesc din cînd în cînd
ca să-mi amintesc de oamenii care nu înţeleg
de ce zîmbesc atît de mult.
păcat că ei nu văd cum vrăbiile fac acrobaţii,
erau să zîmbească şi ei găsind dragostea noastră
strecurată în iarbă.

blitz

sub roţile automobilelor
şuvoaiele de apă
îşi caută găurile negre
se vor înghiţite de porii oraşului
în care oamenii
îşi storc amnezii

îmi caut şi eu bulgării de ceaţă
să urc pe clădiri
să amintesc că şi toamna
are spasme
din pîntecul ei îşi ţipă viaţa
o nouă poezie

sursa fotografiei

pentru ca alchimistii cautau nemurirea iar tu ai gasit-o pe Nastia

Nastia păstrează caietul de dictando
ca pe o carte de rugăciuni
pentru că
nevoia de tine
îi aduce aminte de baletistele
care iubesc muzica şi fecioria albului

o urmăreşti în fiecare seară
şi legînd linia ocultului cu o dantelă
de cămaşa ei de noapte
visezi
împreună cu ea aceleaşi
căi ferate
care se intersectează la linia orizontului
pentru că
compromisurile sunt întotdeauna
pătate

cameliile mi-aduc aminte de Dumas fiul
iar Nastia nu a primit
flori niciodată
pentru că părul ei miroase a vanilie

în toată istoria voastră
doar absurdul mai are linişte
şi vă învaţă să iubiţi

Nastia a învăţat să joace baschet
în copilărie
şi îi place jazz-ul de cîteva minute
dar
nu-ţi poate lectura
manuscrisele
find prea geloasă pe toamna muzei tale

după fiecare ceartă
o aştepţi la sfîrşitul calendarului
pentru că
nu ai învăţat să scrii poeme despre oameni
sau poate
pentru că baletistele iubesc prea mult
fecioria albului

Pîna si fluturii…

acelaşi lampadar ruginit păzeşte zeiţele
refugiate în lumină
norii se scutură pe tavanul vostru
pînă şi fluturii din tablou se iubesc

aştepţi
s-aducă cerbii noaptea deşi nu mai ai somn
de cîteva decenii
rătăceşti
căutînd-o în fazele lunii

din carne ţi-ai decupat culoarea visului
ca să n-o mai doreşti

dar totuşi aştepţi
să urle lupii în sufletul tău ca s-o poţi iubi
// din nou //
cîteva decenii
pînă se va renaşte în manuscrise

aceleaşi statui mute te păzesc
de uitarea policromă
care te-ar scăpa de nesom
dar norii se scutură pe tavanul vostru
pentru că pînă şi fluturii din tablou se iubesc