Gînduri răscolite

Străzi aglomerat de pustii în esenţă, dimineţi tîrzii, adevăruri ascunse în priviri şi minciuni defilînd în cuvinte, sunt imagini relative din viaţa cotidiană… suntem ostaticii voluntari ai unei realităţi paradoxale, înnebuniţi de rutina zilnică, de monotonia emoţiilor, devenim fideli unor standarte  şi pierdem valori, lăsăm pradă trecutului principii. Situaţii dificile, împrejurări extrem de capricioase, relaţii imposibil de complicate, sunt doar  unele verigi ruginite din lanţul infinit al problemelor zilnice însă am fi extrem de banali  dacă am  creiona doar extremitatea gri din traseul vieţii. Totul poate fi mai simplu, diagramele complicate în viaţă le gîndim singuri, risipim timp şi energie încercînd să mascăm simboluri primordiale, ne consumăm prea mult în investigaţii ridicole, în tentative de demascare a unui simplu mijloc de apărare. Să să ne învăţăm să acceptăm erupţii de realitate şi să ne învăţăm să descifrăm tăceri!

Momente…

Aşteptăm, mereu aşteptăm ceva sau pe cineva, poate si aşteptarea are magia sa, deşi, de cele mai multe ori din aşteptări culegem zîmbete decupate din hîrtie, priviri îngheţate sau emoţii deformate… nu întotdeauna  dar se întîmplă. Conştienţi de valoare  timpului continuăm să aşteptăm, şi aşteptăm cu speranţă în suflet, respirăm cîte un strop din ea pentru a găsi puteri şi răbdare, ne convingem că nu e în zadar, aşteptăm un miracol cu atîta inocenţă în ochi… îngenunchem cerului şi cu fiecare rugă suntem mai aproape de adevăr, ne aprindem credinţa, ce arde în ceara crescînd… şi continuăm să aşteptăm, în asemenea  momente îngheţăm realitatea pentru un singur suflet care merită. Alergăm desculţi prin liniştea din suflet, uităm de monotonia străzilor, peisajele străine, uităm de rutina nebună, ne depărtăm de regulile paradoxale ce ne învăluie zilnic, totul devine străin, îşi pierd importanţa lucrurile mărunte pentru care luptam înainte, acum contează doar o persoana, o persoana care reprezintă mai mult decît ne putem imagina, doar o simţim şi atît…În asemenea momente nimic nu e mai corect decît ceea ce simţim, nimic nu se compară cu adevărul din noi, cu speranţa din tăcere, cu emoţiile plimbate prin cuget. Pescuim răspunsuri … aşteptăm un miracol…