Ultimul timp descopăr lucruri tot mai triste, nu urîte pur şi simplu triste. Niciodată nu mi-a reuşit să am o relaţie ok cu oamenii, cu cei ce mă înconjoară. nu căutam explicaţii de ce se întâmplă aşa dar stai că se încep a clarifica lucrurile.Nu îi înţeleg , încerc să o fac şi o dau în bară, încerc să ţin la ei, ţin la ei şi iar o dau în bară. Trebuie să fie cineva vinovat în orice situaţie şi aici mă dau voluntară. Mă dau alţii voluntară. Uneori chiar fără să mă întrebe chiar fără să mă anunţe. E tare haios când unii calcă strâmb şi te fac vinovat de asta sau poate eşti vinovat că nu ai căzut şi tu. Ca să fii ok cu lumea trebuie te împiedici odată cu ei sau mai fain sa o faci intenţionat pentru ai face fericiţi.
Mă ghemui, mă împăturesc, mă fac mititcă. Şi da, izolarea e o zonă de confort, una ok în care pot să nu mă simt vinovată că exist.
fragment din fluturi 