acelaşi lampadar ruginit păzeşte zeiţele
refugiate în lumină
norii se scutură pe tavanul vostru
pînă şi fluturii din tablou se iubesc
aştepţi
s-aducă cerbii noaptea deşi nu mai ai somn
de cîteva decenii
rătăceşti
căutînd-o în fazele lunii
din carne ţi-ai decupat culoarea visului
ca să n-o mai doreşti
dar totuşi aştepţi
să urle lupii în sufletul tău ca s-o poţi iubi
// din nou //
cîteva decenii
pînă se va renaşte în manuscrise
aceleaşi statui mute te păzesc
de uitarea policromă
care te-ar scăpa de nesom
dar norii se scutură pe tavanul vostru
pentru că pînă şi fluturii din tablou se iubesc
fragment din fluturi 
evident ca si ei…
🙂
:)))
Superb!
minunate versuri!