Cotidian

s-au încîlcit în roţile bicicletei
silabe răsturnate din buzunar
grăbind staţia în devenire…

praf

semne de circulaţie
plecate în faţa pietonilor
urme de soare
şi vehicule multe desenate
pe geamul din spate
de degete mici
inocent
zîmbesc alţi şoferi
descifrînd din urmă
capodopere ce urmează să fie
şterse
anulate
de norii sparţi de vlagă
de zgomotele
care se interpătrund bătînd sincron
acelaşi ritm nebun
al oraşului
ridicat de speranţa
omului născut la sat
urcat la înălţimea etajului cinci
de unde se văd străzi
oameni
cîini
se mai văd şi dimineţile
cu miros de insomnie
ce-i cuprinde în scurt timp
perna
gîndul
şi trupul însetat
de un ziar
de un glas
de un suflet
rătăcit în căutarea răspunsurilor
un suflet ascuns de ochii privaţi de lumină
de un curcubeu al vieţii
ghemuit în miezul din nuca
căzută în ograda bunicului
plecat în cîmp
să stropească pămîntul
cu vise
cu rugăciuni…
coborîţi la parter se lasă paşii
pripiţi de orele rămase
în ceasul purtat pe mîna
stîngă…

praf

şosele trezite înainte de somnul
împiedicat de treptele blocului
din sectorul central
oameni
destine
uitate în creta înşirată pe asfalt
priviri străine
reţinute pentru prea mult timp
pe sîrmele de telegraf
care duc nu ştiu unde
departe
departe de acele silabe răsturnate din buzunar
încîlcite în roţile bicicletei
şi departe de etajul cinci
al blocului din sectorul central

Publicitate