În ceasul ţintuit pe-al tău perete
Se ghemuiesc secundele,
Oprite, în cadranul dimineţii.
Totul e dirijat de o culoare,
Care se varsă în vise pe hectare
Dar nu te-ncumeţi s-o numeşti.
Ţi-ai revenit din vis nebun
Privind pervazul ce cuprinde
Lumina şi-aeroplane de hîrtie.
Taci tu şi tac mai toate sufletele
Dincolo de fereastră.
Secunde dezmorţite auzi, grăbintu-te,
Le-asculţi, şi-arunci plamuma albastră
Peste nesomnu-împăturit în dimineaţă.
Începi să prinzi cu irisul, absurdul vieţii
Repartizîndu-l uniform în calnedarul,
Aninat în faţă pe perete.
Şi tu taci… aşa cum fac, mai toate sufletele,
Dincolo de ferestră.
Extraordinara poezia si stilul in care este scris. Sentimente foarte bine definite si descrise prin cuvinte extraordinare. Felicitari!
superb!
Foarte frumoasa poezia. Sincer!
Adorabila poezie!
de la mine:
Dincolo de fereastra………
Unde mereu te retragi
Trece timpul tic-tac…
Iar tu nu te desparti de tacere…… 🙂
sensibil…
mi-am găsit „roman” online 🙂 voi urmări blogul
:))))))
Foarte frumoasa poezia.
Felicitari pentru articol! Mi-a placut mult.
frumos!!!!… imi place blogul tau si mai ales talentul tau de a scrie!! bravo!
Tacerea sufletelor de dincolo de fereastra … imi place poezia ta…
Ma intreb oare, daca ai deschide larg fereastra, oare ar mai tacea acel suflet?
Deschide-o larg si lasa sufletul sa patrunda inauntru …