Vibratii de tacere

În ceasul ţintuit pe-al tău perete
Se ghemuiesc secundele,
Oprite, în cadranul dimineţii.
Totul e dirijat de o culoare,
Care se varsă în vise pe hectare
Dar nu te-ncumeţi s-o numeşti.
Ţi-ai revenit din vis nebun
Privind pervazul ce cuprinde
Lumina şi-aeroplane de hîrtie.
Taci tu şi tac mai toate sufletele
Dincolo de fereastră.
Secunde dezmorţite auzi, grăbintu-te,
Le-asculţi, şi-arunci plamuma albastră
Peste nesomnu-împăturit în dimineaţă.
Începi să prinzi cu irisul, absurdul vieţii
Repartizîndu-l uniform în calnedarul,
Aninat în faţă pe perete.
Şi tu taci… aşa cum fac, mai toate sufletele,
Dincolo de ferestră.