Sah în doi

Vreau să închizi uşa mijlocită de îndoieli, să mă priveşti ca şi cum nu m-ai cunoaşte fiindcă îţi voi prinde privirea ca şi cum nu te-aş iubi, să visăm în vagonul pustiu şi să lăsăm în ochiul ferestrei gînduri ciudate. După doar 5 ore înjumătăţite să ajungem la destinaţie. Să alergăm din gara adormită lăsînd pe şine doar praful unor amintiri. Paşii să mute pămîntul din loc, lăsînd şoseaua pătată de nelămuriri. Vreau să îţi aminteşti de ce ai uitat neintenţionat, vreau să-ţi amintesc eu, să fiu albumul tău foto şi casetele video ce-ţi păstrează o parte din suflet. Să mă priveşti de mii de ori atent, poate prea atent, să mă priveşti de o mie de ori ca întîia oară cu o curiozitate nebună… să mă descoperi şi să te regăseşti în mine, fiindcă de ceva timp nu exista un eu sau un tu, purtăm insigna unui alt pronume, mai familial, mai personalizat şi asta îmi place. Să mă răsfoieşti ca pe o carte dragă ţie şi să subliniezi în mine cîteva rînduri alese, pentru a mă înţelege mai bine. Să ocolim sfîrşitul firesc şi să jucăm partida de şah cu ei, cu cei care sunt ceilalţi în partida noastră de şah. Ne va salva nebunul pe care ai să-l muţi, despicînd tabla de şah în două, în două sectoare, unul al lor şi altul al nostru.

Publicitate