taceri programate

Zilnic se învolburează idei pe care nu avem curajul să le tălmăcim pînă la capăt, e şi acum una din acele seri cînd ne confruntăm cu un monolog interior. E cert faptul că sunt gînduri cu care ne alimentăm dar cărora nu le vom da aripi niciodată, fie le acceptăm cedînd în faţa adevărului din ele fie acestea ne otrăvesc liniştea dezghiocînd valorile primare. Nu cred că greşim în intenţiile noastre de a feri de alte minţi pornirile interioare, gîndim în nuanţe diferite, cît de expliciţi nu am incerca să fim nu cred că vom reuşi să redăm tot spectrul de culori a ideilor, a lăuntricului. Voi lega cu un fir nichelat cugetul şi materia sufletului, acestea concentrînd eu-l nostru, esenţa noastră. Poate greşesc clasificînd toate tendinţele de a lămuri avalanşele de gînduri, ca fiind eronate. Niciodată nu vom putea traduce pînă la capăt simbolurile  concepute în alt suflet, deşi sunt sigură că există excepţii. Sunt momente cînd ne lăsăm citiţi printre rînduri, mai exact sunt persoane ce nu au nevoie de un dicţionar pentru a ne  percepe, dicută cu noi pe aceeaşi lungimea de undă . Nu greşim, nu vreau să cred că greşim cînd lăsăm nedezvăluite unele simboluri,avem programate unele tăceri şi  nu vorbesc de adevăruri ascunse sau de taine oculte, ci de o materie primară ce nu trebuie descifrată de ochi străini. În fine, din nou am încercat să concentrez în semne grafice o idei ce şi-au pierdut din profunzime odată însufleţite. Pote greşesc şi eu acum tipărind în aceste rînduri cioburi din mine…

Publicitate