hApPy NeW YeAr!!!!

Un sincer La Mulţi ani!!! A HapPy NeW YeaR mY fRIENdS!!!!!

La Mulţi ani!!!! Un an nou plin de surprize, cît mai multe realizări să vă aducă iepuraşul şi Moşul 😉

Anunțuri

Confesiuni de Craciun

Voi sparge clepsidra, voi număra fără grabă clipele rămase pînă la miezul nopţii şi alinînd în palme timpul voi încerca să silabisesc lumina. E tîrziu, deloc întuneric în negrul cerului, e doar o nemărginire ce cuprinde gîndul. Un spectru mare de culori proiectează în noapte ecouri abisale şi reuşesc să cuprind Crăciunul în valuri de priviri. În văzduh se naşte căldura firescului. Absorbind credinţa ţesută în spaţiu, lumina îşi răsfrînge derivatele primare în geamul încrustat de frig iar pe clapele raţiunii, vibrează un sentiment cronic. Senzaţia că miracolul va cuprinde în braţe pămîntul în seara aceasta, se accentuează. Deşi situaţiile stîngace din ultimele săptămîni mi-au cam zguduit liniştea, acum regăsesc în globurile pomului de Crăciun, un calm căruia îi simţeam lipsa.
O confesiune sfioasă, încearcă să răsune în cuvintele tipărite cu grijă. Pentru prima dată voi decupa din stele un „iubesc” rătăcit în noţiuni banale, simţit, trait şi respirat acest „iubesc” se cere şlefuit şi curăţat de colecţia firelor de praf, nu ţi-l voi dărui anul ăsta şi nici nu cred că o voi face vreodată, am să-l păstrez cu grijă ca peste ani să-mi aduc aminte de ochii tăi scăldaţi în întrebări. Simt că iubesc, întotdeauna am păstrat într-un ungheraş al sufletului puţină dragoste. Iubesc Crăciunul, nu dooar frumoasele tradiţii ce unesc famila, ci iubesc magia concentrată în acest cuvînt. Luminiţele rupte din curcubeul sărbătorii au puterea să-mi facă sufletul să zîmbească, iar colindele ce răsună cu sfinţenie cultivă în oameni speranţa. E uimitor să citeşti pe chipul celor micuţi atîta inocenţă, atîta încredere şi răbdare. Credinţa se aprinde în lumînări şi putem surprinde îngeraşi culegînd din văzduh dorinţe. Să ştii că iubesc Crăciunul fiindă îmi aduce aminte de tine, am să rog Moşul anul ăsta să-ţi aducă un ciob din fericirea mea, vreau să fii fericit, să visezi, să zîmbeşti, să iubeşti… Acum iubesc mai mult ca niciodată cuvîntul, iubesc să-l caut în dicţionarele netipărite de raţiune, şi mai apoi să-l găsesc arhiplin de emoţii, să mi se potrivescă după nuanţa gîndurilor, după parfumul amintirilor, şi mai apoi să-i gasesc perechea potrivită pentru a transpune cu exactitate fragmentele lăuntrice. Iubesc cuvîntul, fiindcă mă leagă de tine în această seară de Crăciun, doar prin el îţi mai simt respiraţia grăbită, prin cuvînt percep dublul sens al gîndurilor tale.
Se numără ultimele clipe, se aprinde candela şi se topesc toate gîndurile din urmă, fiindcă e noaptea de Crăciun, o noapte în care putem visa imposibilul, îl putem chiar atinge. O partitură uitată în freamătul inimii îşi deschide sunetele în colindele serii, şi se lungesc sfidătoare, amintirile Crăciunului trecut…

taceri programate

Zilnic se învolburează idei pe care nu avem curajul să le tălmăcim pînă la capăt, e şi acum una din acele seri cînd ne confruntăm cu un monolog interior. E cert faptul că sunt gînduri cu care ne alimentăm dar cărora nu le vom da aripi niciodată, fie le acceptăm cedînd în faţa adevărului din ele fie acestea ne otrăvesc liniştea dezghiocînd valorile primare. Nu cred că greşim în intenţiile noastre de a feri de alte minţi pornirile interioare, gîndim în nuanţe diferite, cît de expliciţi nu am incerca să fim nu cred că vom reuşi să redăm tot spectrul de culori a ideilor, a lăuntricului. Voi lega cu un fir nichelat cugetul şi materia sufletului, acestea concentrînd eu-l nostru, esenţa noastră. Poate greşesc clasificînd toate tendinţele de a lămuri avalanşele de gînduri, ca fiind eronate. Niciodată nu vom putea traduce pînă la capăt simbolurile  concepute în alt suflet, deşi sunt sigură că există excepţii. Sunt momente cînd ne lăsăm citiţi printre rînduri, mai exact sunt persoane ce nu au nevoie de un dicţionar pentru a ne  percepe, dicută cu noi pe aceeaşi lungimea de undă . Nu greşim, nu vreau să cred că greşim cînd lăsăm nedezvăluite unele simboluri,avem programate unele tăceri şi  nu vorbesc de adevăruri ascunse sau de taine oculte, ci de o materie primară ce nu trebuie descifrată de ochi străini. În fine, din nou am încercat să concentrez în semne grafice o idei ce şi-au pierdut din profunzime odată însufleţite. Pote greşesc şi eu acum tipărind în aceste rînduri cioburi din mine…