e prea complicat…


E tîrziu, mă îmbrăţişează emoţii necorespunzătoare,încerc să mă refugiez în vis dar totul e în zadar, îmi tulburi liniştea şi nu pot face faţă. Închid ochii încercînd să te alung din gînduri, dar te simt prea aproape…Sunt atît de confuză că am început să scriu, mi-ai furat liniştea. Pare prea complicat, nu-ţi pot vorbi… aş fi vrut să fii un vis, să mă alini şi apoi să dispari, furîndu-mi un zîmbet curat. Desprind gînduri eronate şi mi-e frică, mi-e atît de frică… sunt la răscruce şi nu aş fi vrut să aleg… Întreţin artificial un zîmbet obosit, dar voi fi puternică îţi promit!Mă îndepărtez încet de reacţii le seismice din suflet, dar oricum nu izbutesc să mă eliberez de inseguritate, nu mai înţeleg ce e corect şi ce nu, nu mai înţeleg nimic… dar realizez că sunt valori importante care-mi alimentează zîmbetul cu speranţe, şi vreau să cred că ai să înţelegi. Sunt reguli nescrise care-mi alungă dubiile, îmi ordonez gîndurile şi te las să-mi întorci liniştea. Aş fi vrut să te mai reţin printre rînduri, să te mai simt aproape… dar nu, de miine dau startul unui zîmbet nou, simt că prietenii sunt aproape şi voi fi puternică. Voi tipări o filă nouă de miine, voi fi puternică!

5 răspunsuri la „e prea complicat…

  1. Foarte frumos! Asa cum ne-ai obisnuit, e un text plin de emotii si sentimente, un text perfect. O opera!
    Nu cred ca iti spun prima oara insa vreau sa subliniez faptul ca scri extraordinar. Felicitari!

  2. e atât de bine că închei pe’o notă optimistă, pentru că orice am face trebuie să fim optimiste.
    Nuştiu de ce mi te închipui o fire puternică, şi cred eu o să reuşeşti să treci tu peste toate, fii doar tu însuţi 🙂

  3. Ma bucur si eu foarte mult ca te-ai intors in blogosfera. Imi era dor de scrierile tale si de modul unic in care prezinti sentimentele!

Lasă un răspuns către tancu23 Anulează răspunsul