hAPpY

Revin sa mă împart cu o bucurie cu cititorii mei dragi, pe 13 octombrie am fost la Gala Laureaţilor a Concursuşui National De Creatie Literară „Iulia Hasdeu” ediţia a XII. Sunt laureată la secţiunea eseu. Sunt foarte bucuroasă, stiu ca cei care tin la mine tot, a fost o surpriza foarte plăcută pentru mine că am fost apreciată la un asemenea concurs)))Am avut atîtea emoţii…sunt atît de fericită))))

Anunțuri

e prea complicat …(part 2)

M-am consumat prea mult zilele astea incercind sa caut raspunsuri, cred ca am irosit timpul in zadar, raspunsurile nu trebuie sa le cautam, trebuie sa le formulam singuri, eu probabil nu am avut curajul sa o fac … Acum mă caut printre rînduri. Astăzi am realizat ca în pofida obstacolelor, a prejudecăţilor, am definit pentru mine un moment important, am realizat că ţin la tine. Am încredere în tine, şi asta mă face mai puternică acum cînd m-am rătăcit în decizii. Cred în privirea ta care nu m-a minţit încă niciodată, cred ,că în spatele ei se ascunde un adevăr, un adevăr doar pentru noi doi, şi nu ce va fi ce nu …nu mai contează nimic… Voi încheia acest monolog cu un zîmbet, da, ai dreptate îţi zîmbesc, îţi zîmbesc doar ţie acum, nu ştiu ce va urma dar nici nu vreau să mă mai gîndesc la aceasta, închei un capitol cu puncte de suspensie, fiindcă de fapt totul deabia se începe…

e prea complicat…

E tîrziu, mă îmbrăţişează emoţii necorespunzătoare,încerc să mă refugiez în vis dar totul e în zadar, îmi tulburi liniştea şi nu pot face faţă. Închid ochii încercînd să te alung din gînduri, dar te simt prea aproape…Sunt atît de confuză că am început să scriu, mi-ai furat liniştea. Pare prea complicat, nu-ţi pot vorbi… aş fi vrut să fii un vis, să mă alini şi apoi să dispari, furîndu-mi un zîmbet curat. Desprind gînduri eronate şi mi-e frică, mi-e atît de frică… sunt la răscruce şi nu aş fi vrut să aleg… Întreţin artificial un zîmbet obosit, dar voi fi puternică îţi promit!Mă îndepărtez încet de reacţii le seismice din suflet, dar oricum nu izbutesc să mă eliberez de inseguritate, nu mai înţeleg ce e corect şi ce nu, nu mai înţeleg nimic… dar realizez că sunt valori importante care-mi alimentează zîmbetul cu speranţe, şi vreau să cred că ai să înţelegi. Sunt reguli nescrise care-mi alungă dubiile, îmi ordonez gîndurile şi te las să-mi întorci liniştea. Aş fi vrut să te mai reţin printre rînduri, să te mai simt aproape… dar nu, de miine dau startul unui zîmbet nou, simt că prietenii sunt aproape şi voi fi puternică. Voi tipări o filă nouă de miine, voi fi puternică!