Haos

Un haos total, gînduri răvăşite  şi nimic mai mult… la un moment dat am găsit   liniştea strivită de simboluri triste.  De două zile rătăcesc într-un labirint prea încurcat,  ce mă sperie e faptul că, nu ştiu dacă ceea ce caut e o ieşire… Am deghizat conştient  un „ceva” în acele simboluri triste, un „ceva”care a dezlănţuit prea multe emoţii neascultătoare, şi nu vreau să fiu tristă acum… Plutesc într-o abstarcţie de adevăruri, plutesc în haosul nearticulat din emoţii, şi uit că nu pot înnota … şi din nou aceleaşi puncte de suspensie ce opresc cuvintele.   Alerg în căutarea cuvintelor potrivite iar luna îmi veghează zbuciumul.Totul e relativ, o ştiu  dar acum nu vreau să înţeleg regulile nescrise, e un protest rebel. O  insomnie de emoţii mă cuprinde dulce. E miezul nopţii,  mă las cuprinsă de nostalgia uitată în  stele, le las un autograf  neaprobat de raţiune, o lacrimă tulburată de inseguritatea  mea. Dincolo de cuvinte rămîne o  senzaţie ciudată, o stare dezchilibrată, nimic mai mult.  Poate nu vei înţelege nimic, nu contează… doar scriu, căutînd printre rînduri un sens, un răspuns. O noapte lipsită de vise, de linişte… o noapte în care am ţesut gînduri, am definit emoţii…

Publicitate