Lucruri simple

O dimineaţă tîrzie, un soare somnoros şi o cafea ce mă  aşteaptă în bucătărie… sunt lucruri simple pe care astăzi le privesc cu un zîmbet. Ascult liniştea dimineţii, şi mă  las cuprinsă de  un echilibru  frumos. Se numără ultimele zile de vară, o vară cu un scenariu frumos. Nu vreau acest sfîrşit de vară, îmi va fi dor de arşiţa nebună , de plimbările rebele, de excursiile spontane în fiecare week-end, de întîlnirile cu prietenii, şi de tot ceea cea rămas nescris… îmi va fi dor. Soarele s-a trezit şi-mi alungă gîndurile greşite, un  simplu mesaj mi-a dăruit o dispoziţie  colorată, încep un nou joc de cuvinte, o melodie frumoasă îmi invită gîndurile la dans şi nu refuz…Lucruri simple…lucruri simple  de care am avut nevoie, lucuri simple  care-mi zîmbesc în această dimineaţă!

Anunțuri

Haos

Un haos total, gînduri răvăşite  şi nimic mai mult… la un moment dat am găsit   liniştea strivită de simboluri triste.  De două zile rătăcesc într-un labirint prea încurcat,  ce mă sperie e faptul că, nu ştiu dacă ceea ce caut e o ieşire… Am deghizat conştient  un „ceva” în acele simboluri triste, un „ceva”care a dezlănţuit prea multe emoţii neascultătoare, şi nu vreau să fiu tristă acum… Plutesc într-o abstarcţie de adevăruri, plutesc în haosul nearticulat din emoţii, şi uit că nu pot înnota … şi din nou aceleaşi puncte de suspensie ce opresc cuvintele.   Alerg în căutarea cuvintelor potrivite iar luna îmi veghează zbuciumul.Totul e relativ, o ştiu  dar acum nu vreau să înţeleg regulile nescrise, e un protest rebel. O  insomnie de emoţii mă cuprinde dulce. E miezul nopţii,  mă las cuprinsă de nostalgia uitată în  stele, le las un autograf  neaprobat de raţiune, o lacrimă tulburată de inseguritatea  mea. Dincolo de cuvinte rămîne o  senzaţie ciudată, o stare dezchilibrată, nimic mai mult.  Poate nu vei înţelege nimic, nu contează… doar scriu, căutînd printre rînduri un sens, un răspuns. O noapte lipsită de vise, de linişte… o noapte în care am ţesut gînduri, am definit emoţii…

Aştept…

Aştept să te întorci…mi-e dor,  nu cred că ştii, probabil o simţi sau poate nu…  E straniu dar ştiu că ne leagă ceva frumos, şi par atît de ridicolă, îţi scriu fără să înţeleg de ce …dar simt nevoia să-ţi vorbesc. Am nevoie de tine acum, tu , cel ce crezi în mine, în ceea ce scriu, în ceea ce sunt. Ai apărut de curînd în gîndul meu, ştiu că vei citi mai tîrziu monologul meu , sper să descifrezi zîmbetul meu în el… Îţi zîmbesc doar ţie acum, îţi zîmbesc  în cuvinte! Nu am scris de ceva timp, o senzaţie ciudată, o stare dezchilibrata sau poate cea mai mult m-a împiedicat să scriu, să visez în cuvinte cum o făceam deobicei… Acum scriu, îţi scriu ţie, deşi nici nu o ştii…aş vrea să pot desfiinţa depărtările, aş vrea să o pot face pentru tine!!!