O forţă ireversibilă

Timpul…mereu suntem în căutarea sa, deşi acesta ne îmbraţişează mereu. Obişnuim să-l paralizăm prin decizii imprudente, prin acţiuni necalculate, acesta dezmorţindu-se se pierde fără rost. Suntem nişte drumeţi prin plasa timpului, uneori lăsăm uitării acest fapt,  încercăm să supunem  forţa multidimensională a clipelor, e absurd. E momentul să valorificăm simbolistica succesiunii ireversibile a vieţii, să nu mai răscolim capitole trecute, deci să fotografiem în suflet cît mai multe poezii frumoase, să pictăm mai liric emoţiile, să iubim mai stăruitor, cît mai avem timp!Ar putea fi prea tîrziu pentru acel „ceva” spre care tindem? cred că la această incertitudine fiecare are un răspuns personalizat. Dorim deseori să oprim timpul, de ce atunci nu ne staţionăm privirea  pentru a iubi mai mult, pentru a simţi mai profund? Să începem de la sine, să ne învăţăm să mergem sincron cu timpul , să nu ne lăsăm suspendaţi intre două tărîmuri  antitetice, să păşim doar spre viitor savurînd prezentul  tulburat de surprize! Apelăm adesea la fraze generalizate de circumstanţe „Nu am timp!”, doar pentru a evita împrejurări de prisos, o facem atît de maşinal că rătăcim cu uşurinţă unele valori primare. Suntem permanent însetaţi de timp, dar totuşi izbutim să-l risipim în zadar. Sincer, întotdeauna am avut nevoie de mai mult timp, mai mult timp pentru cei pe care îi iubesc, mai mult timp pentru mine, mereu îmi amplific dorinţele şi realizările, am senzaţia uneori  că am semnat un pact cu timpul, care certifică relaţia mea fidelă şi  intensă cu el! Acum mi-am luat angajamentul să nu mai caut timp, ci sa-l degust treptat pentru ai simţi valoarea!

Publicitate