Femeia

Ce poate fi mai frumos , decît un zîmbet  caligrafic  aşternut cu precauţie pe chipul ei?
Da, e ea, aşa cum ai sculptat-o în suflet, ţi-a intersectat privirea lăsînd un autograf în ochii tăi . Te-a dezarmat , ai  urmat-o şi în vis, acolo perfecţiunea ei , era mai profundă. Te-ai ivit intr-un mod familial în  gîndurile ei dorind să încrustezi imaginea ta în amintiri, ai izbutit.Ai încercat   să-i citeşti chipul fragil însă  ai ezitat să-i descifrezi universul, un univers învelit în inocenţă şi plin de candoare. Ea e cea ce  posedă o forţă fragmentată de sensibilitate , o descoperi în fiecare zi.  Ţi-a ornamentat estitic sufletul , pe zi ce trece descoperi sentimente altoite. Cu o privire devoratoare o admiri tot mai mult, dezvălui  amprente fidele  în gîndurile ei şi zîmbeşti, ciudată e concepţia ei de viaţă, cel puţin aşa ţi se pare ţie, puţin naivă.Ai reuşit fără să vrei  să-i dezbraci zîmbetul, fiecare lacrimă  reliefa pe obrazul ei smboluri triste , dar şi atunci o admirai. A căzut nu doar odată împiedicîndu-se de priviri destrămate şi de cuvinte necioplite, ai fost acolo,alăuri de ea. S-a  ridicat de fiecare dată mai echilibrată, mai puternică.Au rămas doar cicatrice, mascate graţios cum doar ea poate.  Au trecut multe zile pîna ia-i cucerit un zîmbet rafinat, observai  cum se proiectează pe chipul ei emoţii esenţiale, ai descoperit  o altă lume prin ochii ei mari, realizezi că respiră mai staruitor unele valori , devii invincibil alături de ea. Nu reuşeşti să o explorezi pînă la capăt , ca un manuscris nedescifrat rămîne întipărită pentru totdeauna în sufletul tau ,ea doar ea, femeia!

Publicitate