Portativ de cuvinte

Şi nu-mi rămîne decît să scriu… Sunt atît de confuză, mă refugiez   neintenţionat în cuvintele  tiparite atît de haotic. Ţi-am întîlnit privirea imaculată, nu am vrut să mă despart de ea , dar timpul nu mi-a dat de ales, doar cîteva clipe ne-am jucat cu privirile, apoi ai disparut în mulţime, mi-a părut rău… Te cunosc de atîta timp şi nu ţi-am  descifrat privirea pînă acum. Recunosc că azi suntem mai aproape ca niciodată, miine vom fi la ani lumină distanţă.Am desecat toate gîndurile străine şi nu-mi rămîne decît să-ţi scriu, nu mă-ncumet să-ţi vorbesc decît prin zîmbete pictate. Un sentiment uitat te răscoleşte o ştiu şi mai ştiu că sunt confuză…