M-am trezit cu o amprentă veselă pe buze, cu un zîmbet…sincera să fiu încă nu am şters amprenta , e încă întipărită sigur:). Fără să fac o plimbare lungă printre gînduri, am decis că astăzi voi bloca accesul privirilor neautentice şi vorbelor împiedicate, astăzi nu vreau să găzduiesc emoţii abstracte…astăzi nu!!! E încă dimineaţă ,urmăresc leneş cum vîntul educă cu grijă crengile pline cu muguri, soarele nu rămîne în urmă şi mîngîe iarba nou-născută , afară s-a instalat un echilibru ciudat de frumos…doar eu, din cameră, cu un zîmbet aşternut prudent sintetizez o dispoziţie lirică. Ai încercat să-mi zăpăceşti sufletul, din fotografia tăcută ţi-am desprins privirea şi… dar nu, astăzi nu, destul de politicos ţi-am părăsit amintirea…zîmbesc neobosită şi realizez că sunt fericită! Radiez, amplificînd o atmosferă vitală din suflet, am început o filă nouă de azi, în care printre rînduri sunt eu şi o lume întreagă…o lume întreagă fără tine!!!
eu abia ma familiarizez cu tot ce inseamna un blog… bafta:P:P:P
Ai primit un premiu. (Vezi blogul meu) 🙂
Frumos….ce expresie frumoaså – Vîntul educå cu grijå cremgile…
😉
Scrii foarte frumos,ai fel aparte de a reda anumite stari 🙂
* un fel
Astăzi nu, n-aş fi vrut să fiu critic. Dar cu pisoiul ce-ai avut?
🙂 in ziua ceea eram exact ca pisoiul:)